Dimieata !! ( Trag aer in piept si ma gandesc la ce minunat e totul in viata)

Duminica.Dimineata.Ma duc la geam, privesc la cer... nu sunt nori si e albstru.Ma intind si casc si deodata aud... aud nimic.Si este un nimic foarte linistitor,calmant care nu-mi spune nimic dar simt cum urla, ma doare capul.Imi iau un scaun si ma asez in fata geamului.Trag aer in piept si imi eliberez sufletul de orice lucru si intra in mine un aer de fericire si nu stiu dc.Incepe cu un zambet... lar, larg, tot mia larg, pana ajung sa rad singur. Nici eu nu stiu ce e in capul meu, fericire,bucurie?Habar nu am.Stiu doar atat,ca incep sa ma gandesc la ce lucruri minuntate mi-au fost oferite de nu stiu unde , lucruri pe care eu pana acum nu le-am vazut pentru ca eram orbit de ceva mult prea material si lumesc.Dar acum inteleg... nu pot sa descriu,dar cunosc sentimentul.L-am mai trait candva, intr-o alta viata poate.Mai trag odata aer in piept si inchid ochii.Ajung intr-un loc, unul foarte luminos.Nu-mi vad mainile si nu e nimeni langa mine.E cald si bine.Deodata, dupa o clipire apare un camp in fata mea ,plin de iarba si un copac aprope , in fata.E un mar,merele sunt rosii si coapte.Par foarte gustoase, asa ca ma apropii de pom pentru a culege un mar, cand aud tare, atat de tare ca aproape asurzesc: "NUU".Si ma opresc,deschid ochii si sunt ridicat de pe scaun, foarte aproape de geam , aplecat.Un porumbel e in fata mea,se uita cam 2 minute la mine si apoi zboara.Cerul e tot albastru. Eu sunt tot in camera mea, neintelegand ce se petrece cu mine."Cine naiba sunt?" imi spun si mai trag odata aer in piept,dar de data asta nu mai inchid ochii si zambesc iar."Ma bucur de ea pt ca doar una am, o viata.Ca alta nu mai mi se da.De ce oare?"
Stau de 15 minute in fata geamului deschis si ma imbat cu adierea molatica a vantului de dimineata intr-o zi de vara dintr-un an care mi-a schimbat viata.Un an din multi care au trecu si m-au calcat in picioare... dar nu si acesta . Acesta m-a ridicat mai sus decat as fi putut eu visa.Trag aer in piept si spun in soapta: "Multumesc.
                                                                                                                                              Numai dimineata pot sa gandesc
                                                                                                                                                Ca acum , la bucurii."