Am o stare atât de... nici nu ştiu cum sa-i spun.
mă simt ca si când n-aş avea ce căuta aici.. si pur şi simplu nu stiu de ce! asta mă deranjează cel mai mult.
mi se reproşează lucruri şi nu stiu de ce.
mă urăsc anumite persoane, si nu ştiu de ce.
sunt considerat în n' feluri, si nu stiu de ce.
sunt ignorat si nu ştiu de ce.
stau şi privesc montitorul întrebându-mă „de ce?”
mereu mi-a plăcut să cred că viaţa mea va fi ca în cărţi, sau filme: demnă de povestit altora.mi-am imaginat că voi fi ceea ce alţi nu şi-au închipuit niciodată, dar n-am realizat că nici măcar nu ştiu ce vreau să fiu.
de ce? poate exces de prea multe filme, si de prea mult citit, poate doar prea multe speranţe, sau prea multă imaginaţie.
DE CE? DE CE? DE CE?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu